Războiul Civil

Gertrude Stein a spus-o cel mai bine: „Nu va exista niciodată ceva mai interesant în America decât acest Război Civil.” Și, desigur, interesul este ridicat, acum că am început să comemorăm aniversarea sesquicentenarului evenimentelor cheie ale războiului. Pentru prima bătălie de la Bull Run (sau Manassas, pentru sudiști) din iulie anul trecut, reenactori au coborât în Gainesville, Virginia, din țări atât de îndepărtate precum Germania, Uruguay și Hawaii.

Chiar și cu vasta bibliografie a războiului – au fost publicate peste 60.000 de cărți de când s-a tras ultimul foc de armă, în iunie 1865 – unele dintre cele mai ciudate coincidențe și fapte bizare ale perioadei sunt trecute cu vederea. Wilmer McLean a devenit una dintre figurile legendare ale războiului prin simplul fapt că a încercat să scape de el. (După ce casa sa a fost bombardată într-o încăierare care a precedat prima bătălie de la Bull Run, s-a mutat la Appomattox Court House, unde generalul Lee s-a predat generalului Grant).

Iată alte câteva persoane și artefacte demne de luat în seamă:

– Neobișnuiții frați Bunker. Chang și Eng Bunker sunt cel mai bine cunoscuți ca fiind „gemenii siamezi originali”. Originari din Siam (Thailanda modernă) și uniți la nivelul sternului, ei au devenit o atracție populară cu expoziții muzeale itinerante. în 1839, au cumpărat 110 acri în Munții Blue Ridge din Carolina de Nord și s-au stabilit. S-au căsătorit cu surori, au construit o fermă de succes (cu mâna de lucru a sclavilor) și au devenit cetățeni naturalizați și confederați devotați. În 1865, generalul Uniunii George Stoneman a făcut un raid în Carolina de Nord și a decis să înroleze o parte dintre localnici, indiferent de simpatiile lor; numele bărbaților de peste 18 ani au fost puse într-o roată de loterie. Numele lui Eng a fost tras la sorți, dar el s-a împotrivit încorporării. Întrucât numele lui Chang nu a fost tras la sorți, generalul Stoneman nu a putut face mare lucru; frații nu erau doar uniți la stern, ci și ficatul lor a fost fuzionat. Niciunul dintre ei nu a servit în război, dar fiii lor mai mari s-au înrolat și au luptat pentru Confederație.

– Ascunzătoarea secretă. În 2009, o femeie a vizitat Muzeul Confederației din Richmond, Virginia, cu un obiect în formă de ghindă în mână. Acesta era făcut din alamă și nu avea nicio inscripție sau marcaj. Ea a spus că, potrivit legendei de familie, unul dintre strămoșii ei, un soldat confederat, a folosit dispozitivul pentru a face contrabandă cu mesaje secrete, ascunzându-l în posteriorul său până când ajungea la destinație. Oficialii muzeului au fost intrigați de ceea ce ea a numit o „ghindă rectală”, dar a refuzat să o doneze.

– Ritualuri de doliu. Convenția din timpul războiului decreta ca o femeie să jelească moartea copilului ei timp de un an, moartea unui frate timp de șase luni, iar moartea soțului timp de doi ani și jumătate. Ea trecea prin etapele prescrise de doliu greu, complet și jumătate de doliu, cu slăbirea treptată a cerințelor de îmbrăcăminte și comportament. Mary Todd Lincoln a rămas în doliu profund timp de mai bine de un an după moartea fiului ei Willie, îmbrăcându-se cu voaluri negre, crep negru și bijuterii negre. Flora Stuart, văduva generalului confederat J.E.B. Stuart, a rămas în doliu intens timp de 59 de ani după moartea soțului ei în 1864, purtând negru până la moartea sa, în 1923. În schimb, se aștepta ca un văduv să țină doliu timp de doar trei luni, pur și simplu afișând crep negru la pălărie sau la brățară.

– Răni incandescente. După bătălia de la Shiloh din 1862, soldații au raportat un fenomen ciudat: răni care strălucesc în întuneric. Peste 16.000 de soldați din ambele armate au fost răniți în timpul bătăliei și nici personalul medical al Uniunii, nici cel al Confederației nu erau pregătiți pentru acest carnagiu. Soldații au zăcut în noroi timp de două zile ploioase, iar mulți dintre ei au observat că rănile lor străluceau în întuneric. De fapt, răniții ale căror răni străluceau păreau să se vindece mai bine decât ceilalți. În 2001, doi adolescenți din Maryland au rezolvat misterul (și au câștigat un premiu de top la un târg internațional de știință). Răniții au devenit hipotermici, iar temperaturile scăzute ale corpului lor au creat condițiile ideale pentru o bacterie bioluminescentă numită Photorhabdus luminescens, care inhibă agenții patogeni.

– Celălalt Jefferson Davis. Generalul Uniunii Jefferson Davis a împărțit numele cu președintele Confederației, o circumstanță care nu a provocat atât de multă confuzie pe cât ar fi fost de așteptat – cu o excepție notabilă. În timpul bătăliei de la Chickamauga din 1863, la lăsarea întunericului pe Horseshoe Ridge, membrii Regimentului 21 Ohio au văzut un roi de oameni care se apropiau, dar nu și-au putut da seama dacă erau prieteni sau dușmani. Cei mai mulți au presupus că erau întăriri ale Uniunii, dar câțiva s-au temut că erau confederați. Pe măsură ce trupele se apropiau, un soldat al Uniunii a strigat: „Ce trupe sunteți voi?”. Răspunsul colectiv a fost: „Trupele lui Jeff Davis”. Soldații din Ohio s-au relaxat, crezând că se refereau la generalul Uniunii. Câteva clipe mai târziu, se holbau la botnițele și baionetele celor de la 7 Florida. Cei din Ohio s-au predat. Confederații au câștigat bătălia.